Si eu am pentru ce sa ii dau multumire
Daca eu as fi un corb
Eu n-as putea trai ca orb.
Cum sa nu ii multumesc,
Cind ingeri puii mi-I hranesc?
Dac-as fi-n padure-arici,
Eu L-as slavi pe Domnul si nici
Nu mi-ar pasa ca ride de mine lumea.


Cor:
Toti avem pentruce
Sa-I dam multumire,
Si stelele si dealurile,

Copacii spre cer
Sa bata din palme.
Dac-as fi un crocodil,
I-as multumi Domnului umil;

Ca in valuri am mereu
Un zimbet larg pe chipul meu.
Dac-as fi hipopotam,
I-as multumi ca sint titan,
N-as fi minios ca nu-s cel mai frumos!


Dac-as fi-n pustiu un leu,
M-as inchina Domnului si eu.
Dac-as fi-bn birlog un urs,
I-as multumi Lui in ascuns.
Dac-as fi un papagal,
As repeta: “lauda-L, lauda-L pe El”
Cel care m-a creat sa fie laudat!!!

Pentru mine aceasta melodie inseamna mult mai mult decat doar simple cuvinte. Pe la 5-6 ani am avut timpanele perforate...asta a insemnat o perioada de 4-5 luni in care nu am dormit decat putine nopti...in fiecare noapte plangeam iar parintii mei aveau meseria de a ma plimba in brate noapte de noapte ca sa ma linistesc...sunt multe medicamente in lumea asta...dar cateodata niciunul nu este atat de eficient ca si imbratisarea parintilor.

Ei bine dintre toate chestiile imi aduc aminte cateva nopti lungi cu dureri cumplite de urechi. Nopti in care tati ma lua in brate si zicea: "Emy ce sa iti cant sa nu te mai doara asa de tare?"...si eu ziceam... "Ceva cu animale tati." Si incepea sa cante cantarea aceasta....si dupa nopti si nopti de nesomn...dupa kilometrii intregi de plimbat prin casa cu un copil in brate care plange neincetat avea putere sa cante: "Toti avem pentru ce sa-i dam multumire..."

Cateodata este atat de greu sa dam multumire...cateodata...parca nu avem nici un chef sa fim multumitori...sau pur si simplu uitam ca AVEM motive de multumire...cateodata viata este atat de buna si de frumoasa incat uitam de cel care face viata noastra asa....uitam ca Domnul Isus este cel care ne binecuvinteaza cu o asa viata....asa ca facem pe incapatanatii....facem pe uitucii, facem pe nestiutorii...adica...daca toate binecuvantarile care le avem in viata sunt din cauza mea totusi, din cauza eforturilor mele....daca tot ce am este doar efortul muncii mele...daca....

“Ce voi face? Fiindca nu mai am loc unde sa-mi strang rodurile. Iata, a zis el, ce voi face: Imi voi strica granarele si voi zidi altele mai mari. Acolo voi strange toate rodurile si toate bunatatile mele si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani. Odihneste-te, mananca, bea si veseleste-te !”

“Nebunule, chiar in noaptea asta ti se va cere sufletul si toate lucrurile pe care le-ai pregatit ale cui vor fi?”

Nimic din ce avem nu este al nostru...nimic din ce primim nu primim pentru ca am meritat...ci totul se datoreaza Domnului Isus...si bunatatii Lui fara de margine.

Domnul Isus sa ne dea o viata multumitoare,
Emy
0 Responses

Trimiteți un comentariu

  • Abonare prin e-mail la postari

    Enter your email address:

    Delivered by FeedBurner

    Persoane interesate