"Una din poveştile mele preferate se referă la o fetiţă care a plecat de acasă, iar mama ei nu ştia unde se afla. Mama s-a speriat, crezând că fetiţei sale i s-a întâmplat ceva rău. Ea a ieşit pe verandă şi şi-a strigat cu voce tare fetiţa de câteva ori.

Aproape imediat, aceasta a ieşit din casa vecină. Mama ei a îmbrăţişat-o, i-a spus că a fost îngrijorată şi a întrebat-o:

- Unde ai fost?

- Am stat cu vecinul, cu domnul Smith.

- De ce te-ai dus la el?

- Pentru că i-a murit soţia şi este foarte trist.

- O, îmi pare rău, i-a spus mama. Nu am ştiut. Şi tu ce ai făcut?

- L-am ajutat să plângă.

Într-un fel, la fel procedez şi eu. Împărtăşirea experienţei mele este maniera mea de a plânge alături de alţi oameni aflaţi în durere.

Unul din motivele care mă ajută să aduc alinare oamenilor care se află în faţa morţii sau care au pierdut pe cineva drag este că am trecut eu însumi prin această experienţă. De aceea, le pot da asigurări că Raiul este un loc al bucuriei supreme, care nu are echivalent pe Pământ.

Eu ştiu dincolo de orice îndoială posibilă că Raiul este real. Experienţa pe care am trăit-o în el a fost mai reală decât orice altă experienţă terestră. Uneori le spun oamenilor: <Gândeşte-te la cea mai frumoasă experienţă pe care ai trăit-o vreodată, la experienţa cea mai teribilă şi la toate experienţele intermediare. Ei bine, Raiul este chiar mai real decât aceste experienţe>"

O lectură care merită citită despre un om, pe nume Don Piper, care a suferit un grav accident de maşină în urma căruia şi-a pierdut viaţa şi a ajuns în Rai, pentru ca peste 90 de minute să revină la viaţă. O poveste autentică, o istorie reală.

Fie ca toţi să ne întâlnim într-o zi în Rai! 

Amin